Locuri cu memorie
Piața Bazar din Iași: cine mai vine și de ce
Un reportaj de dimineață dintr-unul dintre ultimele locuri din Iași unde tranzacția comercială mai e și un act social.
Ora șase și jumătate, intrarea dinspre Str. Sf. Lazăr
La ora șase și jumătate dimineața, Piața Bazar din Iași funcționează deja la capacitate. Taraba cu brânzeturi din lapte de oaie e ocupată de o doamnă de vreo șaptezeci de ani care vine din Vânători-Neamț în fiecare joi și sâmbătă de douăzeci și trei de ani. Nu a lipsit niciodată, nici iarna când a căzut cu cincizeci de centimetri de zăpadă. Lângă ea, un bărbat de vreo patruzeci de ani vinde roșii pe care le-a cules cu o zi înainte din solarul lui din Miroslava. Nu are card POS. Nu are ecuson. Are o cântar mecanic și un caiet în care notează datoriile celor care nu au bani la ei și plătesc data viitoare. Acesta e ecosistemul pe care supermarketurile nu l-au putut replica: nu pentru că nu au încercat, ci pentru că replicarea lui ar necesita două decenii de relații și o infrastructură de încredere care nu se construiește cu algoritmi de fidelizare. Piața Bazar nu e pitorească în sensul turistic al cuvântului. E aglomerată, cu miros de mărfuri suprapuse, cu pavaj inegal și cu o logistică a corturilor și tarabelor care sfidează orice planificare urbană raționalistă.
Ce se schimbă și ce rezistă
Numărul vânzătorilor tradiționali scade. Asta e o realitate pe care nimeni de la piață nu o neagă. Dintre cei care au tarabă de mai mult de cincisprezece ani, mulți au peste șaizeci și nu au cui transmite locul. Copiii lor sunt în Germania, în Italia sau în București și nu au crescut cu ideea că o tarabă la piață e o afacere viabilă. Locurile libere sunt ocupate, treptat, de mici comercianți care revând marfă adusă cu camioneta din depozite en-gros — un fenomen care transformă piața dintr-un circuit scurt producător-consumator într-o extensie mai informală a comerțului de tip discount. Paradoxal, tocmai această transformare aduce un nou val de cumpărători: tineri care caută prețuri mai mici decât la supermarket și care au redescoperit piața nu ca spațiu cultural ci ca strategie financiară. Ei vin cu sacoșe reutilizabile și cu aplicații de buget personal, cumpără lângă pensionari care știu din memorie prețul oricărui legum din ultimii treizeci de ani. Piața Bazar rezistă, dar devine altceva. Nu mai rău — altceva.