Interior românesc cu pereți teracotă și lumină de după-amiază

Casa Popa — Iași

România ca atare — fără înfrumusețări

Casa Popa scrie despre ce vedem cu adevărat: curți cu tencuială căzută, bucătării mirositoare a sarmale și blocuri cu povești neștiute.

Citește articolele

De ce un blog care nu se scuză

Există o tradiție adânc înrădăcinată în presa de lifestyle de a arăta România în lumina cea mai favorabilă — renovate, pozate, filtrate. Casa Popa face opusul: publicăm ce e frumos tocmai pentru că e nefinisat, viu și contradictoriu. Scriem despre apartamentele comuniste transformate cu ingeniozitate, despre satele care se golesc și despre ieșenii care aleg să rămână. Onestitatea nu e un slogan — e singura metodă pe care o avem la dispoziție pentru a scrie ceva care merită citit. Fiecare articol pleacă de la o observație reală, dintr-un loc real, despre oameni reali din România de azi.

Ce găsești pe Casa Popa

Trei direcții editoriale care definesc vocea blogului și felul în care privim România.

Locuire și spațiu

Cum arată cu adevărat un apartament din Iași în 2024? Explorăm interioarele reale — nu showroom-urile — și discutăm despre cum spațiul modelează felul în care trăim. De la garsoniere în Tătărași la case vechi din Copou, documentăm diversitatea locuirii românești fără să o idealizăm.

Cultură fără pretenții

Recenzii de carte, spectacole la Teatrul Național din Iași, expoziții din galerii mici și conversații cu artiști care lucrează în afara circuitului comercial. Cultura pe care o scriem nu are cod vestimentar și nu cere bilet scump.

Locuri cu memorie

Cartierele care se schimbă, piețele care rezistă, cafenelele cu mucegai pe tavan și cafea excelentă. Scriem despre locurile care nu apar în ghiduri turistice dar care definesc caracterul unui oraș. Iașul e primul, dar nu singurul.

Oameni și alegeri

Interviuri și profiluri ale oamenilor care fac alegeri neobișnuite în România: cei care revin după ani în diaspora, cei care deschid o brutărie în sat, cei care renovează o casă veche în loc să o demoleze. Poveștile lor sunt mai complicate și mai interesante decât orice rezumat.

„Am citit articolul despre cartierul Nicolina și am plâns. Nu de tristețe — de recunoaștere. Cineva a scris în fine exact ce simt despre locul în care am crescut, fără să îl transforme nici în victimă, nici în carte poștală.”

Andreea Lungu, Iași

Abonează-te la newsletter

Un e-mail la două săptămâni, cu cel mai recent articol și câteva observații din culise. Fără spam, fără reclame, fără promisiuni exagerate.

Abonează-te acum

Culoarea teracotatei și a crème-ului în tot ce scriem

Paleta vizuală a blogului — terracotta caldă și crem delicat — nu e aleasă întâmplător. Ea reflectă tonurile pereților vechi de lut din Moldova, ale sobelor de teracotă din casele bunicilor și ale luminii de după-amiază care intră pe geamurile cu profile de lemn. Când deschidem Casa Popa, vrem ca cititorul să simtă aceeași căldură pe care o simte când intră într-o bucătărie în care cineva tocmai a scos cozonacul din cuptor. Estetica e o poziție editorială: România nu are nevoie de alb imaculat și fonturi minimaliste pentru a fi luată în serios.

Colț de bucătărie românească cu plăci teracotă și lumină caldă